Viața e complexă, mintea o complică
Viața nu e simplă! E complexă, și devine tot mai complexă!
Gândește-te la felul în care crește un copac. Câte ramificații are când e doar un răsad, și cât de multă complexitate este într-un copac de zeci de ani!
Fiecare decizie poate fi comparată cu o nouă ramificație.
Poate ți se întâmplă și ție să iei decizii în care nu estimezi corect cum îți vor schimba viața. Și decizia poate fi foarte bună, însă viața devine mai complexă decât ai fost obișnuit să o administrezi până în acel moment.
Obișnuim să spunem că ne complicăm viața. Însă de cele mai multe ori nu acțiunea sau decizia în sine ne complică viața. Mai degrabă reacția noastră la acea situație nouă ne complică viața.
Viața devine complexă, însă mintea noastră o complică. Ca să explic, am să-ți povestesc și ție cum a devenit viața mea mai complexă, și cum mintea mea tinde să o complice.
În toamna aceasta am fost admis la două programe de Master. Unul în Psihologie clinică și intervenție psihologică. Celălalt în Sănătate organizațională și performanța resurselor umane.
Astfel viața mea a devenit mai complexă. Această complexitate mă va ajuta să rezolv probleme mai complexe, și aici mă refer la activitatea mea și serviciile pe care le pot oferi oamenilor.
Cum mintea complică viața
Însă mintea mea a perceput situația ca fiind complicată. Timpul meu liber s-a diminuat mult. Am fost nevoit să-mi refac prioritățile. Pentru tendința creierului spre simplitateși familiaritate, lumea mea s-a dat peste cap.
Complicăm viața când mintea vrea să vadă în alb și negru o situație complexă. În sistemele complexe există loc de nuanțe. În sistemele simple e totul sau nimic.
Și când ne apropiem cu mentalitatea de tipul „totul sau nimic” către noile provocări ale vieții, nu reușim să simplificăm lucrurile, ci mai degrabă să le complicăm.
De ce? Pentru că această mentalitate se bazează pe tendința noastră de a simți că avem totul sub control. Iar realitatea este că într-o lume complexă nu ai cum să ai totul sub control.
De exemplu, mintea mea mi-a spus că azi nu pot scrie, pentru că, dacă nu public articolul până la ora 8:00 atunci degeaba îl trimit (totul sau nimic). Că dacă scriu un articol scurt va fi unul slab (totul sau nimic). Și așa mai departe. În felul acesta ne complicăm viața, atât prin percepție, cât și prin AMÂNARE. Amânăm lucrurile pentru că nu le putem face PERFECT (perfecționism).
Complicația și furia
Trebuie să-ți spun că toate aceste tipare de gândire amplifică frecvența cu care ne înfuriem.
Ne înfuriem pentru că, dacă cealaltă persoană nu a făcut lucrurile exact așa cum vrem noi (perfect), atunci înseamnă că a greșit (totul sau nimic).
Ne înfuriem pentru că, dacă cealaltă persoană nu ne-a împlinit așteptările simțim că pierdem controlul.
Lecția mea de azi este:
- că am nevoie să accept complexitatea lucrurilor și să văd frumusețea complexității;
- că am nevoie să renunț la iluzia de control al tuturor lucrurilor;
- că am nevoie să reduc perfecționismul.
Dacă vreuna din aceste lecții sunt și pentru tine, scrie-mi, și hai să ne dezvoltăm împreună.
